Sensurile vieții curg, se scurg...
Mulți se duc, în grabă spre amurg,
Pașii, prin idei, și-i tot grăbesc,
Se gândesc mereu că-mbătrânesc...
Tinerii deja sunt prea bătrâni
Orișicât se dau pe ei stăpâni,
Fug, în căutare de plăceri,
Spre un mare, tainic, nicăieri.
Totul e real când e văzut,
Chiar și văzul e contrafăcut,
Prins în hora marii îndoieli
Pusă-n seama unor socoteli.
Visul e-acceptat ca simplu vis,
Ori ca alegoric compromis
Împletiri de gând rătăcitor
Ce se vrea gândirii sfidător.
Tot ce mișcă e văzut inert
Când, în treceri timpul e prea cert,
Și-n secundă abia mai încap
Viziuni de vis cu handicap.
Stelele sunt libere-n tăceri,
Ignorate-n umbre de-ncăperi,
Altfel sunt privirilor reper
Când se pierd și rătăcesc prin Cer.
Rătăcit și omul a ajuns,
Stă, în toate,chiar de el ascuns,
Totul e așa cum crede el,
Ca model își e mereu fidel.
Și, așa, se trec înspre amurg,
Cei ce cred că drumul își parcurg,
Cei ce cred că fi-va unul lung
Și vor ști că-n capăt îi ajung.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu